De treizeci de ani doamna Doina Savin, medic de profesie, a tot colecționat lucruri vechi sau vechituri cum le zice în glumă. I-au plăcut întotdeauna obiectele care spun o poveste. Visul ei a fost unul mare și îndrăzneț: să deschidă un muzeu tradițional. Da, treizeci de ani a strâns suficiente obiecte, de la mobilă la decorațiuni, de la unelte la țesături. Soțul ei, Ciprian Savin, inginer de profesie, mi-a spus că în tot acest timp au avut casa ticsită și pe lângă ea și garajul. La un moment dat a transformat foișorul din curtea casei ca loc de depozitare. Asta până în urmă cu trei ani de zile, când toate obiectele colecționate și-au găsit locul în trei case bătrânești salvate și recuperate. N-a fost ușoară aventura asta, de aceea vreau să-ți povestesc cum de-au ajuns de la ideea de la muzeu la cea de pensiune.
Soții Savin au peste 55 de ani. Sunt oameni maturi cu copii mari, dar mai ales sunt împătimiți de călătorii, de obiecte vechi și istorie. Au avut șansa să cutreiere lumea în lung și-n lat și au văzut ce mult contează să-ți respecți tradițiile, să-ți creionezi identitatea. Acum cinci ani de zile și-au spus că e cazul să-și spună în aplicare visul, să înceapă să identifice case vechi, în ruină și să le salveze. Cumpăraseră un lot de două hectare în Câmpulung și acolo urmau să fie mutate casele. Soții Savin s-au documentat mult, așa au aflat că există 5-6 modele de case tradiționale tipice zonei Ocolul Câmpului din Bucovina. Asta vroiau să facă – să recreeze pe terenul lor un micro sat unde să se regăsească toate arhetipurile de case tradiționale din zonă. Și s-au pus pe căutat. Au luat la picior toate văile de pe lângă Câmpulung Moldovenesc.
Deși știau că există multe prejudecăți legate de casele vechi, soții Savin s-au înarmat cu răbdare și argumente clar formulate. Oamenii de aici nu vor să-și vândă casele bătrânești, așa cum le spune, pentru că există credința că nu e bine să faci asta. Așa că preferă să lase în ruină pânâ când sunt complet distruse de intemperii, carii și ciuperci. O casă veche cu acoperișul făcut țăndări nu mai poate fi recuperată pentru că apa care a pătruns la interior i-a degradat structura. Soții Savin știau asta, așa că s-au uitat după construcții care încă mai erau zdravene. Cu greu au reușit să convingă trei proprietari de astfel de case să le vândă, deși le-au explicat intenția lor. Au reușit ca din cele șase modele tipice zonei să aibă acum trei. Dar până să le aducă pe terenul lor a mai durat un an de zile. Au fost necesare aprobările de rigoare din partea primăriei, autorizația de construcție, turnarea fundației și un plan pentru dotarea caselor vechi cu cele necesare confortul actual (instalații).
Dar multe lucruri grele i-a ncercat pe soții Savin în această aventură. Din păcate una dintre case a fost pierdută, așa că au achiziționat încă una.Meșterii nepricepuți au dezmembrat casa și au notat elementele ei cu vopsea, după care le-au trântit pe proprietatea soților Savin și duși au fost. O ploaie a șters toate semnele, iar lemnul a fost grav atacat. Nimeni nu mai știa cum să monteze casa, așa că fost pierdută. Am aflat de la Ciprian Savin că o casă veche de lemn trebuie crestată, adică elementele ei se marchează direct în lemn, nu se face cu vopsea. De asemenea, am aflat că șindrila sau dranița, cum îi zice în Bucovina, se face din lemn de brad recoltat în ianuarie, când lemnul are seva puțină. Apoi că fiecare bucată trebuie șlefuită și tăiată, după care montată pe acoeriș, dar mai lejer, astfel încât sub influența apei să aibă loc să se umfle și nu crape datorită tensionării. N-au găsit meșteri care să facă așa ceva, dar au găsit bucăți vechi, câte 500 într-o parte, câte 1000 în altă parte până au făcut un depozit, numai bun pentru a înveli din nou cele trei case. Dar din cauza meșterilor nepăsători, care au montat greșit șindrila, au ajuns la varianta cu învelitoare Tegola pentru două dintre case. Materiale, manoperă, timp, bani aruncate pe apa Sâmbetei din lipsă de profesionalism.
Cu toate acestea soții Savin nu s-au descurajat, dar, pe măsură ce proiectul lor avansa, au ajuns la concluzia că nu vor avea suficienți bani să susțină un muzeu. Un obiectiv cultural n-are cum să fie finanțat din taxa pe bilete, n-ai cum să plătești muzeografi sau să faci achiziții, ba din contră, e nevoie să alimentezi din bani proprii funcționarea și conservarea lui. Astfel și-au schimbat planurile și din muzeu au hotărât să facă o pensiune. Și-au spus că în acest fel vor promova activ ceea ce înseamnă tradiție și nu doar prin arhitectură, ci și prin bucătăria locului. Unde mai pui că toate obiectele colecționate aveau în sfârșit să-și găsească locul.
Unele piese de mobilier sunt cu adevărat remarcabile. Un divan similar cu cel care-l întânești aici a fost văzut de soții Savin în recepția unui hotel de patru stele din Austria. Au realizat că sunt multe asemănări între austrieci și bucovineni. Nici nu e de mirare pentru Ciprian Savin, care, pasionat de istorie, spune că până la 1918 Bucovina a fost parte a Imperiului Austro-Ungar, iar influențele austriece se simt în arhitectura tradițională, în forma și decorul mobilierului. Domnul Savin zice că moștenirea austriacă și-a lăsat amprenta și asupra disciplinei oamenilor, a hărniciei lor, dar și asupra bucătăriei. Multe feluri de mâncare au denumiri similare cu cele austriece. Pornind de la acest lucru și-au spus că vor creiona ambientul pensiunii în spiritul istoriei locului. Și a ieșit o frumusețe!
De amenajarea interioară și de cea a grădinii s-a ocupat chiar doamna Doina Savin. Deși e medic, pasiunea ei pentru design interior și obiecte vechi este una din tinerețe. Dacă pe vremuri n-a avut cu ce și unde să-și manifeste pasiunea, iată că a venit și timpul să-și pună în aplicare ideile. Soțul ei o laudă, deși spune că deseori trebuie să o mai tempereze pentru că pur și simplu are prea multe idei și prea multă inițiativă. Ai să vezi de altfel că nici unul din cele nouă dormitoare nu este la fel amenajat (în total sunt 18 locuri de dormit). Într-unele ai să vezi paturi din bronz pictate și sunt piese originale cu decorurile originale. N-am știut, dar am aflat că acestea au fost făcute în România înainte de 1900 la Gutman Marcus din București, prima fabrică de mobilier din bronz de la noi din țară. Poartă ștanța fabricii de atunci. Ce obiecte superbe s-au făcut în țara asta și ce mult mă bucur că există oameni care le apreciază și au grijă de ele!
Îți dai seama că fiecare obiect de aici are o poveste, iar doamna Savin ar putea să stea cu zilele să-ți istorisească de la cum le-a găsit până la detalii legate de stil sau de proveniență. De aceea au și spus locului Casa Poveste. Atenție! Nu e casa de poveste, ci Casa Poveste. De ce? Pentru că fiecare casă de aici e o poveste în sine, lucru valabil și pentru obiectele prezente în decor. Soții Savin s-au mutat alături de pensiune și au grijă ca povestea caselor, dar și a locului să răzbată mai departe. Au salvat construcțiile, au avut grijă de obiectele vechi achiziționate de prin târguri, de la oameni care au vrut să scape de ele pe motiv că sunt vechituri sau unele cumpărate din călătorii. Mare lor majoritate sunt însă din Bucovina, acolo unde oameni precum soții Savin vor să-și trăiască bătrânețile în liniște, dar împăcați că dăruiesc din pasiunea lor și altora.
Planul lor este să completeze pensiunea cu celelalte modele de case și apoi gata, se vor opri. Practic la Casa Poveste ai parte de un muzeu, dar unul viu, unul în care pe lângă obiecte sunt colecționate momente de viață frumoase,care se întipăresc în zidurile, tâmplăria și lucrurile de aici. Merită să mergi acolo ca să-ți trăiești propria poveste și să te întorci cu alte planuri pentru casa ta. Merită să mergi ca să vezi cum te-ai simți într-o casă bătrânească, dar modernizată cu ce ai avea nevoie în ziua de azi, de la instalații la baie și bucătărie. Merită să mergi ca să înțelegi de ce este importantă tradiția și continuarea ei. Și dacă nu-ți pasă de toate acestea, îți spun că merită să mergi pentru că frumos acolo. Uite aici site-ul casapoveste.ro, unde ai și tarifele și detalii legate de cazare și aici pagina de Facebook a pensiunii. Tare mult mi-a plăcut de soții Savin și abia aștept să mai scriu despre astfel de oameni. Sper să te inspire și pe tine!
Scris de Adela Parvu
Sursa: adelaparvu.com
