De multă vreme mă întărâtă fantezia de a petrece o noapte într-un muzeu. Chiar așa! Să petrec o noapte într-un muzeu al unei lumi apuse. Recent am avut această ocazie într-o vacanță în Bucovina. Am stat două nopți la Casa Poveste. Un proiect frumos în care o familie de entuziaști au cumpărat case vechi din Bucovina pe care le-au relocat lângă Câmpulung Moldovenesc și le-au reorganizat discret în așa fel încât să poată găzdui suflete cu pretenții de secol XXI. Au băi frumos decorate și dormitoare cochete în podul unde odinioară erau afumați cârnații și slănina. În sala primitoare și foarte retro a restaurantului oaspeți de prin colțuri de lume discută seara la masă de parcă se cunosc dintotdeauna. Mâncarea, aceeași pentru toți musafirii, este atent gătită, este tradițională și cu o amprentă de chef ușor plimbat.
Am discutat cu domnul care își juca cu dăruire rolul de amfitrion. Așa am aflat că noi trăiam visul din tinerețe al soției sale; acela de a fi întemeiat un muzeu al satului bucovinean. în această idee a colecționat (salvat de la pieire) timp de treizeci de ani o semă de obiecte de uz gospodăresc sau care aveau elementul timp adânc inscriptionat în ele. Ideea cu pensiunea a apărut ca o consecință a faptului că pentru a inființa un muzeu sunt necesare resurse pentru întreținerea acestuia, marea majoritate a muzeelor fiind în incapacitatea de a se autoîntreține din bilete de vizitare. Tot soția s-a făcut vinovată și de dispunerea obiectelor în muzeu și a lucrurilor de prin curte. S-a implicat în designul arhitectural interior, inclusiv a finisării pereților. A pus mâna și i-a explicat zugravului cum vrea să arata finisarea pereților. (Replica nostimă a acestuia a fost că „el așa buleală nu știe să dea”.) Tot dumneaei este chef-ul care pregătește atent bunătățile seară de seară fără nicio excepție.
Totul părea a fi portretul perfect al unui etnograf sau al unui arhitect îndragostit de rădăcinile, gusturile și aromele locurilor natale. Până când am întrebat cu ce se ocupa soția. Atunci aveam să descopăr că este medic de familie în Câmpulung. Ba mai mult, că are o seama de specializari (MF, medicina muncii) și competențe (ecografie, acupunctură…). Am fost și la cabinetul domniei sale și am vorbit puțin. Mi-a spus că totul a început cu un vis de tinerețe pe care soțul domniei sale nu l-a frânt pentru că, spunea el, visatul nu costă. Ulterior, când a prins dimensiuni, a aflat și cat poate să coste acel visat. Mi-a spus că a cunoscut vremuri mult mai bune economic vorbind dar că acum, deși lucrează aproape în fiecare zi (L-V cabinet iar seara în bucătăria pensiunii de fiecare dată când au oaspeți, și au!), se simte mai împlinită și mai energică decât oricând altcândva.
Am fost fericit că am ajuns să o cunosc și că am stat în acel loc frumos. Am decis să vă împărtășesc acesta istorioară în ideea că, de multe ori, sunt și alte lucruri care întregesc o existență, dincolo de cariera profesională. Poate ca acest exemplu ar putea inspira și alti medici. Sau alți visători care să se trezească din visare și să treacă la fapte.
Iar dacă treceți prin zonă, îngăduiți-vă un popas ca să trăiți visul minune al doctoriței Doina Savin.
Scris de Nicolae-Iordache Iordache
Sursa: cetd.ro
