Amplasata intr-o zona in care frumusetea peisajului si linistea deplina te indeamna la intoarcerea spre sine, Manastirea Sucevita este considerata ca fiind una dintre cele mai desavarsite constructii. Cu o arhitectura deosebita, invesmantata cu fresce si picturi ce incanta privirea, detinand in patrimoniul sau lucrari bisericesti de o mare valoare artistica si istorica, edificiul este echilibrul perfect intre linie si culoare.
Documente datand din secolele XV si XVI amintesc despre schitul de lemn Sucevita ce avea hramul „Schimbarea la Fata a Domnului” si, care, potrivit traditiei a existat pe locul unde va fi ridicata marea biserica.
In anul 1584 Episcopul de Radauti Gheorghe Movila a zidit si sfintit biserica ce va purta hramul „Invierea Domnului”.Cativa ani mai tarziu, Ieremia Movila, fratele episcopului ctitor, adauga bisericii cate un pridvor deschis in partea de nord si sud a exonartexului. Biserica Movilestilor este inconjurata de ziduri inalte de 6 m si groase de aproape 3 m, cu metereze si drumuri de straja pe toate laturile. Pe partea de est a zidului de incinta sunt insirate case care apartin vremurilor Movilestilor, iar pe partea de nord-est se vad temeliile unei alte case. In zona de sud-vest se mai pot observa urme ale unor chilii calugaresti. Incinta cuprinde si un impunator turn clopotnita, patrulater, sustinut de contraforturi. La utimul etaj se afla cele doua clopote din timpul Movilestilor. Celelalte turnuri au fost construite cu plan octogonal. Sucevita pastreaza elemente arhitectonice cunoscute din timpul lui Stefan cel Mare, savant combinate cu motive din vremea domnitorilor Rares si Lapusneanu. Pastrand planul trilobat, contraforturi si abside laterale, biserica se aseamana foarte mult cu celelalte edificii moldovenesti. Firidele alungite ale absidelor – dispuse in numar de 11 la cea rasariteana – si cate 5 la absidele laterale amintesc de arhitectura secolului XV. Interiorul se compune din pridvor, pronaos, naos si altar. Pridvorurile construite in timpul lui Ieremia Movila contin elemente arhitecturale provenite din Tara Romaneasca.
Usa de intrare in pronaos este incadrata si decorata din loc in loc cu sculpturi. Sistemul de boltire al pronaosului este alcatuit din frumoase calote sferice. Ferestrele au, la exterior, ancadramente de baghete incrucisate. Trecerea spre incaperea mormintelor se face printr-o usa cu chenar alcatuit din baghete incrucisate. Incaperea este luminata de doua ferestre incastrate in zid. Deasupra boltii semicilindrice se afla locul in care se depozitau obiectele daruite manastirii. Intrarea in naos este incadrata de un chenar simplu la care se pot observa elemente de maniera renascentista. Cupola si turla naosului se inalta pe arcuri, iar spatiul interior al turlei primeste lumina prin patru ferestre. Absida altarului de forma circulara este prelungita de un spatiu dreptunghiular. La randul sau, altarul este luminat de o singura fereastra amplasata in axul central al sau.
Pictura de la Sucevita este la fel de valoroasa ca si cea de la Voronet, Arbore si Moldovita. Continua traditia mesterilor zugravi moldoveni, incantandu-ne prin stralucirea coloritului si plasticitatea compozitionala. Lucrarea a fost executata de catre Ioan Zugravul si fratele sau Sofronie. Temele transpar interesul pentru naratiune si introduc elemente din natura, fiind inspirate din Vechiul si Noul Testament, din istoria bisericii crestine si din viata culturii greco-romane. Pe fatada nordica, imediat sub acoperis, este un registru cu serafimi si heruvimi. Urmeaza 13 scene inspirate din Geneza. Cea mai importanta tema este „Scara cereasca” in viziunea Sfantului Ioan Scararul, care este o varianta a Judecatii De Apoi, insa cu elemente imprumutate din traditia si folclorul romanesc. Oranduite pe sapte registre, fatadele absidelor au zugravite scene inspirate dupa cele sapte daruri ale Sfantului Duh. Fatada sudica a pronaosului dezvaluie temele Arborelui lui Iseu, alaturi Scara lui Iacob si filozofi din antichitatea greco-romana. Diferite scene din Imnul Acatist, Vechiul Testament si Viata Cuviosului Pahomie au fost amplasate pe partea superioara a exonartexului. Pridvorul cuprinde frescele cu scenele Judecatii viitoare, scene din Vechiul Testament si inscriptii zodiacale. Calota pronaosului, conform tradititei, cuprinde pictura murala cu Sfanta Treime si Iisus Mantuitorul, iar Vietile Sfintilor Gheorghe si Nicolae sunt zugravite pe pereti. Diferite scene din Evanghelie si Iisus Pantocrator si-au gasit locul in absida sudica si in cupola turlei. Deasupra stranelor au fost pictate scene din Geneza.
In spatiul dintre usa si peretele de sud sunt reprezentati Domnitorul Ieremia Movila si familia sa. Portretele lui Gheorghe Movila si al tatalui sau Ioan, devenit calugar la batranete, intregesc compozitia tabloului votiv al bisericii.
Pictura altarului, realizata pe patru registre, cuprinde: Inaltarea Domnului si Maica Domnului inconjurata de Apostoli, Cortul Marturiei, Filoxenia, Invierea si Rugul, Impartasirea Apostolilor Ierarhi. Prin multitudinea temelor si scenelor abordate, pictura de la Sucevita se dezvaluie ca un document de credinta si de istorie.
La Sucevita si-au gasit odihna vesnica Movilestii. Tezaurul manastirii, de o importanta covarsitoare, cuprinde un epitaf datat 1597 impodobit cu 10.000 de margaritare, daruit de Ieremia Movila, doua acoperaminte de mormant brodate cu fir de aur si margaritare pe fond de matase, cruci, icoane de secol XVI si manuscrise decorate cu miniaturi. Intr-o capsula de argint se pastreaza o suvita de par apartinand doamnei Elisabeta, sotia lui Ieremia Movila. Legenda spune ca, in semn de mare durere, Doamna Elisabeta si-a taiat si a trimis o suvita de par, in timp ce era prizoniera turcilor.
Ansamblul Sucevita, prin frumusetea arhitecturii si calitatea artistica a decoratiei picturale, constituie unul dintre cele mai valoroase monumente de arta moldoveneasca.
(sursa: http://www.maronet.ro)
